Ce este varul stins (var pastă)?
Piatra de var cu conţinut ridicat în calciu, în starea ei naturală de piatră, are compoziţia chimică CaCO3 (carbonat de calciu). CO2 (dioxidul de carbon) este eliminat din piatra de var prin procesul calcinării acesteia, creându-se CaO (oxidul de calciu, numit şi var nestins). Piatra de var dolomitică, pe de altă parte, are formula chimică CaMgCO3 care, după calcinare, devine CaMgO, pierzând o moleculă de CO2, dar reţinând calciul şi magneziul.
Atunci când oricare din aceste pietre de var calcinate (sau varuri nestinse) este recombinată cu apă (proces numit stingere), are loc o reacţie exotermică ce transformă oxidul de calciu în hidroxid de calciu (Ca(OH)2), numit şi var hidratat. Principala diferenţă este aceea că tipul de var cu conţinut ridicat de calciu reacţionează de câteva ori mai rapid decât mostra cu conţinut ridicat de magneziu.
Atunci când acest hidroxid de calciu, cunoscut ca şi chit de var, este amestecat cu nisip şi aplicat ca tencuială pe suprafaţa unui perete, are loc o altă reacţie chimică, ce reintroduce dioxidul de carbon (CO2) înapoi în var.
Acesta se va întări în timp şi va reveni la piatra de var, proces numit carbonatare. Cele două tipuri de pietre de var nu numai că reacţionează diferit când sunt stinse, dar şi recarbonatează diferit, varietatea conţinând un procent ridicat de calciu fiind cea mai rapidă.
De ce și unde putem tencui cu tencuială (mortar) de var?
Datorită tocmai procesului de carbonatare, mortarul de var este recomandat mai ales la finisarea pereților în exterior, dar este foarte benefic și ca material de umplutură între rosturile formate la construirea unei elevații din piatră. Se poate folosi și la zidirea pereților cu cărămidă arsă, dar aici la fel de bună este și tencuiala de lut desepre care puteți citi pe pagina dedicată.
Rețeta tencuielii de var
Ca şi tencuiala de lut, cea de var poate beneficia de adaosul de fibre compatibile tocate mărunt, cum ar fi bălegarul de vacă, părul de animale, paie tocate sau sisal mărunţit fin. De obicei, fibrele care au conţinutridicat de dioxid de siliciu sau proteine (părul animal) sunt potrivite. Tencuielile din var pot fi nuanţate cu pigmenţi de oxid colorat compatibile cu varul (la o proporţie de până la 10 procente de pigment diluat în chit). Puţin timp în plus folosit pentru a face aceste teste va conta pe termen lung, ajutându-vă, de asemenea, să înţelegeţi materialele cu care lucraţi.
Un amestec tipic din var cu nisip pentru a obţine tencuială, conţine de la două şi jumătate până la trei părţi de nisip curat bine asortat, cu o parte pastă de var. În mod normal, un înveliş de bază din tencuială de var foloseşte un sort de nisip mai dur, urmat de straturi din sort de nisip mai fin pentru mortare. Pe lângă recomandările noastre, o parte importantă în procesul de a afla cum se comportă materialele cu care lucraţi este experimentarea. Faceţi câteva loturi de teste folosind diferite cantităţi de nisip la părţi de var pată şi permiteţil-e să se întărească complet înainte de a alege amestecul cel mai potrivit nevoilor voastre.
De altfel, ca și exemplu, într-o betonieră de 120 litri, vor fi nevoie de aproximativ 10 litri de apă. 11-12 lopeți de nisip și 3-4 lopeți de var pastă. Întodeauna se adaugă apa, apoi o parte din nisip, varul și apoi treptat restul de nisip. Amestecarea materialelor se poate face și manual, într-o roabă de exemplu, cu ajutorul lopților sau a unei sape.
Aplicarea tencuielii de var
Aplicarea se poate face doar cu scule de mână (eventual cu mâna, dar neapărat cu mănuși de cauciuc) sau mecanizat, cu mașină de tencuit. Necesită oarecare îndemânare. Odată preparat, materialul ar trebui să fie aplicat în următoarele 24 de ore. Straturile se aplică succesiv și nu mai groase de 1 cm într-un start.
Evitaţi folosirea îndelungată a mistriei sau gletierei din oţel pe suprafaţa tencuielii, deoarece metalul tinde să scoată particulele de var la suprafaţă şi să mărească riscul de a apărea crăpături. Însă tencuiala lucrată cu mistrie din lemn menţine spaţiile dintre porii microscopici, care acceptă imediat un alt înveliş de tencuială din var sau aplicări de var.
Câteva straturi subţiri sunt mai eficace decât unul gros, putând fi aplicate cu mâna sau cu mistria după ce stratul precedent s-a aşezat până la punctul în care poate fi crestat cu unghia, dar nu şi cu degetul. Înainte de a aplica următorul înveliş de tencuială, umeziţi peretele şi permiteţi-i apei să se pătrundă; abia apoi aplicaţi următorul strat
Suprafețe de aderare
Tencuiala sau mortarul de var aderă pe cele mai multe tipuri de suprafețe dar în cazul lemnului este recomandat să se aplice un strat de rogojină de stuf, prinsă bine cu șuruburi și șaibe. Astfel aderare va fi de durată mai lungă, aplicabilă inclusiv pe tavane. Tencuiala de var se va usca întodeauna mai repede pe suprafețe poroase față de cele netede, cum ar fi de exemplu pe un planșeu din beton.
Câteva recomandări
- nu amestecați cimentul cu varul
- dacă tencuiți o casă din lut, faceți o trecere, o tranziție între cele două tipuri de materiale. În primul strat de tencuială de lut puneți în amestec o lopată de var (luând în considerare o betonieră de 120 litri). În al doilea strat, puneți 2-3 lopeți de var și mult mai puțin lut, iar ultimul strat să fie doar nisip și var (eventual bălegar de cale)…bineînțeles și apă.
