Credem că de aceste informații se vor bucucra în primul rând cei care renovează case vechi și evită să folosească beton. Probabil că au citit și ei articolul nostru, în care am scris de ce ar trebui evitat betonul – dar mai exact cimentul – în casele noastre. Fie că e vorba de renovarea unei case vechi, fie că este vorba de case ecologice nou construite sperăm ca informațiile să vă fie utile.
Problemele frecvente cu privire la podelele din casele vechi
În România, aproape că era o regulă faptul că, în casele care nu aveau beci, podeaua din lemn era așezată direct pe pământ. Suntem siguri că mulți dintre cei care au renovat, s-au întâlnit cu acest aspect.
În casele cu astfel de podele, cea mai frecventă problemă este faptul că șobolanii s-au mutat sub aceste podele și si-au săpat galerii. Un alt factor important care a dus la deteriorarea accelerată a podelei de lemn a fost umezeala primită din pământ.
Situația din casele cu beci este puțin mai îmbucurătoare deoarece aceste case, în primul rând, aproape fără excepție aveau o fundație și un soclu din piatră iar în al doilea rând, grinzile tavanului din beci erau de obicei din lemn de esență tare. Totodată, majoritatea caselor cu beci dedesubt erau construite în zone cu diferențe de nivel. Ceea ce însemna că exista un drenaj (natural) pe lângă casă. Astfel, cu beciurile relativ bine aerisite și cu un suport foarte rezistent, podelele aveau o durată de viață mai lungă, față de cele așezate direct pe pământ.
Un alt tip de podea des întâlnit la casele vechi din România, sunt cele din pământ. Cea mai mare problemă era erodarea acestuia, praful și mentenața frecventă.
Cum să refacem corect podelele
În proporție de 75% probleme caselor țărănești vin din umezeala excesivă. Fie că nu au o fundație (de exemplu cele construite cu tehnica „paiantă”) iar în acest caz umezeala urcă atât în pereți cât și în podele. Fie că nu (mai) au un drenaj (pe vremuri, chiar și un șanț săpat pe lângă casă direcționa apa cu succes departe de casă). Fie nu (mai) au jegheburi și burlane. Ori în timp, dacă a existat un drenaj, acesta s-a umplut și apa de la deal ajunge cu ușurință lângă și sub casă. Doar prezența unei vegetații dese pe lângă pereții casei (mai ales la nord) pot provoca neplăceri).
Știind toate acestea, pentru viitoare casă, asigurați-vă în primul rând că aveți o fundație (dacă e din talpă de stejar, să aveți grijă să nu fie afectat sau schimbați-l) și în al doilea rând să țineți umezeala departe de casă. Și abia după asta, dacă restul este în regulă (acoperiș, pereți) putem trece la refacerea podelelor.
Pentru a vă veni în ajutor, am făcut două desene cu mâna, pentru două tipuri de podele diferite cu mâna, pe care vi le atașăm cu explicațiile aferente. În ambele situații prezentăm soluțiile cele mai la îndemână ca și prețuri sau punere în manoperă. În ambele cazuri am luat în calcul și o termoizolație adecvată.
Podeaua cu dușumea
În acest caz poate că vor conta foarte mult materialele alese și grosimea fiecărui strat ca să se știe de la bun început de la ce adâncime pornim în sus, spre punctul zero, din casă. Iată recomandarea noastră :
Începând de jos în sus, să ne asigurăm că substratul este un pământ bine compactat, fără rădăcini, materiale organice. Apoi, următorul strat este un strat de 10-15 cm piatră spălată (din balstieră), cu dimensiuni de aproximativ 3-5 cm. Acesta se așează pe pământul compactat, se nivelează cât de bine se poate și la rândul lui va fi ușor compactat, tasat. Acest strat ajută la ruperea capilarității, mai exact, din pământ (care absoarbe umezeala și din atmosferă). Peste acest strat se așeza o folie barieră de vapori, care nu are mai mult de 2-3 cm. Peste folia barieră de vapori se va așza un strat de 2-3 cm de nisip. Considrăm că în acest caz, rolul foliei este mai mult de a opri nisipul să curgă printre pietre. De nisip este nevoie deoarece acesta va forma „patul” grinzilor. NOTĂ : uni meșteri preferă ca în locul piatrei să pună mărgăritar, Astfel se va exclude nevoia foliei și a nisipului.
Revenind la nisip, acesta se va așeza într-un strat de 2-3 cm peste folie și se va nivela cât se poate de bine. Peste acest nisip se vor așeza grinzile din care se formează un caroiaj, care va fi suportul dușumelei. În nisipul de 2-3 cm, aceste grinzi de 10×10 cm vor putea fi așezate și nivelate cu ușurință.
Între grinzi, în grosime de 10 cm se va putea așeza termoizolația. Ceea ce recomandăm este perlitul, un material relativ ieftin, ușor de manipulat, nu necesită specializare pentru aplicare și nu în ultimul rând, rozătoarele nu au cum să-și facă canale în acest material natural. Alte opțiuni ar fi celuloza sau sticla expandată, ultima fiind cea mai scumpă. Pentru cei care caută alternative, ca și termoizolație se poate folosi sticlă pisată sau țiglă ceramică mărunțită cât se poate de bine.
Peste grinzi, ideal ar fi un strat de 2.5 cm din plăci de fibre de lemn (marca Isoplaat, de exemplu). Materialul este un excelent fonoi și termoizolator, dar oferă și un suport plan, flexibil dar suficient de rigid pentru stratul final, dușumeaua.
În final, se poate monta dușumeaua de minimum 3 cm grosime, în sistem „nut și feder” și apoi trata cu ulei de in pur!
Dacă luăm maximum grosime din fiecare strat, ar însemna aproximativ 33 cm. Acesta este adâncimea la care trebuie să sapi, pentru a ajunge la punctul zero cu dușumeau și să nu trebuiască să tai din partea de jos a ușilor.
Podeaua de lut
Deși mulți sunt reticienți la ideea unei podele de lut chiar și modernă, tratată cu ulei de in pur și ceară de albină, poate fi un element de lux, un punct de atracție al casei pe lângă alte avantaje : mult mai ieftină și la îndemână, mult mai ușor de combinat cu încălzire în pardoseală și nu în ultimul rând capacitatea de a înmagaziona căldura. Probabil că cel mai mare dezavantaj este lipsa meșterilor care ar fi dispuși să facă o asemenea podea. Veste bună este că nu este chiar așa complicat pe cât pare….doar necesită timp (de uscare) și răbdare.
Sistemul recomandat de noi este unul cât se poate de simplu : un strat de 30 cm de sticlă expandată care are rol atât de hidroizolație cât și de termoizolație. Nu este foarte ieftină, dar în schimb economisști și la manoperă deoarece nu ai nevoie de meșteri ca să o toarne pe jos, să o compacteze și să o niveleze cât de cât de cât.
Peste acest strat de termo și hidroizolație se poate „turna” strat cu strat o podea de lut de aproximativ 10 cm, pe care-l tratezi bine cu ulei de in pur și ceară de albine.
Așa cum am mai amintit, cei care caută soluții alternative și vor să mai economisească, pot lua în calcul șiîn acest caz, ca în locul sticlei expandate să folosească sticlă pisată sau eventual țigă spartă mărunt. Este adevărat că nu cunoaștem eficiența energetică al acestor soluții, dar cu siguranță că va fi mult mai bine decât înainte, fără termoizolație
De altfel, vă rugăm să aveți în vedere un aspect extrem de important -ceea ce se vede pe ambele desene – termoizolația podelei întodeauna trebuie să înceapă minimum din punctul (înălțimea) din care pornește și termoizolația exterioră a pereților. Astfel veți avea o etanșeitată bună din punct de vedere al termoizolației.