Skip to content
Home » Tencuiala de lut

Tencuiala de lut

Ce este lutul?

Lutul se găsește în natură aprope oriunde în țara noastră, la aproximativ 30 cm adâncime, sub stratul vegetal. Lutul, în forma s-a naturală, este un amestec de argilă, nisip (eventual pietriș de dimensiuni mici) și nămol, acesta fiind în proporția cea mai mică, sub 10%. Acest amestec este aproape fără excepție la fel peste tot, singururul lucru care poate diferi chiar și la câțiva metri distanță sunt proporțiile acestor materiale. În concluzie, nu trebuie nepărat să cumperi tencuială de lut dacă ai teren la dispoziție.

Ce este de fapt o tencuială de lut?

Tencuiala de lut este un amestec de argilă, nisip (deci lut din natură), paie și apă! Amestecul acestor materiale va forma așa numita tencuială de lut, materialul cu care putem să tencuim pereții casei, dar chiar să-i și construim. Știind toate astea, se pare că de fapt tot secretul tencuielii de lut constă în proporțile fiecărui material din acest amestec. Dar, înainte de a vorbi despre proporții, haideți să înțelegem rolul fiecărui material din acest amestec.

Compoziția și rolul materialelor din tencuiala de lut

Dacă lutul (argila și nisipul) îl putem extrage chiar de pe terenul nostru, pentru a obține tencuiala de lut este nevoie să mai adăugăm apă și paie (sau alte fibre), materiale care în principiu sunt în apropierea noastră, ușor de procurat

În acest amestec argila are rol de liant! Va face ca firele, boabele de nisip (agregatul din amestec) să se lipească între ele, apoi și pe suprafața pe care se va tencui. Cu ajutorul apei înmuiem, dizolvăm argila, dar în același timp oținem maleabilitatea dorită a materialului. În funcție de tencuială (mai gros, mai subțire, mai fin) dar și de modul de aplicare (manual, cu scule de mână sau mecanizat), maleabilitatea materialului va diferi.

Cu o compoziție ideală, cu un amestec ideal (despre care vorbim mai jos), cu acest amestec (argilă, nisip și apă) deja se poate tencui, chiar și fără riscul de a apărea crăpături. Însă, pentru a realiza acest lucru este nevoie de extrem de multă experiență în contactul cu acest material.

Tocmai de asta, aproape fără excepție se apelează la al patrulea material necesar, recomandat în tencuiala de lut și anume paiele sau alte fibre (în funcție de grosimea tencuielii, se vor adăuga fibre mai subțiri cum ar fi păr de capră, bălegar de cal, etc). Aceste fibre au rol de armătură și scad semnificativ riscul apariției crăpăturilor.

Proporțiile ideale – cum obținem aceste proporții

Pentru ca tencuiala să nu fie prea „grasă”, lipicioasă (ceea ce va duce la apariția crăpăturilor mari și adânci) argila nu trebuie să fie în amestec în proporție mai mare de 60-70%. Dacă dorim ca totuși materialul să fie suficient de lipicios, să nu se erodeze ușor, argila trebuie să fie în amestec în proporție de minimim 30-40%. Deci cantitatea de argilă în amestec ar trebui să fie între 30 și 70%. Poate suna puțin complicat, dar nu este. Explicăm mai jos. Apa, ca și la frământarea aluatului, se adugă treptat, până se omogenizează bine materialele și se obține maleabilitatea dorită. La fel și fibrele, se adaugă treptat până se poate vedea că acestea se vor găsi peste tot în amestec, însă fără să formăm ghemotoace, noduri de paie sau alte fibre pe care le vom adăuga.

Nu e greu! Prepară-ți singur tencuiala de lut!

Imediat după extragerea lutului de sub stratul vegetal, putem să vedem în ce proporții se găsește argila în amestec, cu câteva observări, teste simple la îndemâna tuturor! Vă asigurăm de la bun început că aproape în toată țara, lutul de sub stratul vegetal are deja compoziția ideală pentru a fi folosită, doar în unele zone avem lut mai argilos ceea ce înseamnă că la amestec se va mai adăuga nisip, varianta mai la îndemână și ieftină (față de cazul în care lutul excavat este prea nisipos).

Astfel, după ce înlăturăm stratul vegetal, dacă în momentul săpării, casmaua sau hârlețul intră greu în pământ, însemnă că în amestec este prea multă argilă. Dacă materialul este mult prea nisipos (rar am întâlnit în România), în momentul săpării materialul va „curge” de pe lopată. Un test simplu și rapid este să luăm un pumn de material excavat să-l amestecăm cu apă, până se omogenizează materialul, încercând să obținem un bulgăr.

Dacă acest bulgăr va fi lipicios, se va mai adăuga nisip. Dacă este prea nisipos, se va dăuga liant. În acest caz se recomandă să se aduge var stins, deorace argila pură este un material foarte solid și greu de dizolvat. Făcând o cantitate mică de tencuială și aplicând-o pe perete (uscat complet dar pulverizat puțină apă ca să spele praful) aflat la umbră, dar minimum 20 grade celsius temperatura aerului și în grosime de maximum 1 cm, după uscare se poate vedea dacă amestecul este bun. Multe crăpături adânci vor semnala un material prea argilos iar o tencuială uscată care se erodează la atingere, înseamnă un amestec prea nisipos.

Testul borcanului
Testul borcanului

Există și așa numitul test „al borcanului”, care ne poate indica deja la extracție care sunt proporțiile materialelor din amestec. Un borcan de 800 l se umple până la jumătate din pământ excavat, se adaugă apă până aproape de umplere , se pune capac și se agită bine. Se lasă să se așeze materialele până a doua zi. Dacă particulele materialelor nu sunt foarte fine, se va vedea în partea de jos pietricele, apoi straturile de nisip, nămol și argilă. Astfel, se va vedea clar, în ce proporție se află argila în amestec.

”Pământul galben”

Deseori auzim că sunt persoane care caută lutul ideal, amintind de multe ori de pământul galben. Da, într-adevăr. în foarte multe zone din România, la margine multor sate exista cel puțin un loc în care se găsea acest pământ galben. Era și este apreciat pentru că în aceste locuri, proporțiile argilei și a nisipului erau ideale pentru a fi folosite așa cum se excava, adăugându-se doar apă și paie sau bălegar de cal. Mai ales că aproape fără excepție, particolele materialelor din aceste locuri erau fine, deci materialul numai bun pentru a aplica o tencuială de finisaj. Acest material este bun, dar așa cum reiese din cele scris mai sus, nu trebuie neapărat căutat.

Prepararea tencuielii de lut

Odată ce avem materialele sus amintite la dispoziție, tot ce avem de făcut, este să amestecăm, să omogenizăm aceste materiale. Așa cum am mai amintit, se poate improviza o cutie (un dreptunghi sau pătrat cu pereți de 15-30 cm, alcătuit din scândură de exemplu) în care se recomandă să se pună lutul (pământul excavat) la înmuiat (acoperit cu apă) cel puțin 24 de ore. Acest lucru vă va ajuta la o omogenizare mai rapidă.

Apoi, a doua zi, acest material se poate amesteca chiar în acea cutie cu picioarele (adăugând paie sau orice alt material necesar – de exemplu nisip, dacă e nevoie), se poate amesteca într-o betonieră sau se poate amesteca direct în roabă cu ajutorul unei sape sau doar cu mâinile. Tencuiala în sine nu se usucă repede, dar se recomandă o aplicare în maximum 24 de ore

Aplicarea tencuielii de lut

Aplicarea se poate face manual, cu scule de mână (cancioc, mistrie, gletieră, dreptar) sau cu mașină de tencuit. Datorită calităților lutului, mai ales în interior, se recomandă un strat de 2-3 cm. De obicei, indiferent de grosimeatencuielii, se aplică aproximativ 3 straturi. Unul grosier, de umplere și nivelare a golurilor mari, un strat de îndreptare (cu ajutorul acesteia se îndreaptă peretele și primește netezitatea, planeitatea dorită) și un ultim strat de finisare.

Dacă primele straturi se pot aplica într-o grosime de 1-2 cm, cel de finisaj nu ar trebui să depășească 1-3 mm. Tocmai de asta, pentru acest stra, materialele vor fi cernute, iar în locul fibrelor groase (cum ar fi paiele) se adugă fibre subțiri (de exemplu bălegar de cal). În unele cazuri, se aplică la început un grund, care este de fapt un „lapte de noroi”, un lut dizolvat în multă apă.

Înainte de aplicare, suprafața trebuie să fie uscată, peste care se pulverizează puțină apă (sau se spală cu o bidinea umedă), pentru a spăla praful care este inamicul lianților.

Lutul nu aderă pe lemn!

De reținut este faptul că tencuiala de lut nu aderă pe lemn, astfel, dacă e nevoie, pe părțile lemnoase peste care doriți să tencuiți (ne referim la stâlpi, plafon sau pereți din grinzi) , aplicați un strat de rogojină de stuf, prins bine cu șuruburi și șaibe. Ideea este să nu confundăm sistemul de construcție cu lut și nuiele (tehnica „paiantă” de exemplu – unde lutul intră între structuri, între nuiele și se „agață”) cu aplicarea unei strat de tencuială pe lemn, așa cum am amintit mai sus. În afară de lemn, aproape pe orice altă suprafață, tencuiala de lut va adera foarte bine, inclusiv pe materialele moderne cum ar fi betonul sau BCA-ul!

Mituri – greșeli – recomandări
  • conform miturilor sau temerilor, tencuiala de lut NU are nevoie de armătură specială din plase metalice. Paiele sau fibrele din material au rol de armătură. Tot ce are nevoie tencuiala de lut, este un suport pe care se adere, dar așa cum s-a amintit mai sus, aderă aproape pe orice suprafață
  • Indiferent că e vorba de tencuială de lut sau tencuială de var, pereții unei case din baloți de paie NU au nevoie de plasă. Firele paielor orientate înspre noi formează deja o armătură. În acest caz, nici măcar în tencuiala aplicată ca prim strat nu necesită armătură
  • Tencuiala de lut se poate aplica și este recomandat (în strat de 2-3 cm aduce îmbunătățiri substanțiale confortului climatic din interior) pe un perete din beton (de exemplu un apartament dintr-un bloc de betoane), dar în cazul unei case vechi (din lut sau cărămidă de exemplu) tencuită cu mortar pe bază de ciment, recomandăm înlăturarea acestuia, înaintea aplicării tencuielii de lut
  • În NICIUN CAZ NU AMESTECAȚI CIMENT ÎN TENCUIALA DE LUT!
Posibile probleme și soluții
  1. Crăpături mari după uscare : – posibil ca lutul să conțină prea multă argilă sau strat mult prea gros. Adăugați nisip și aplicați strat mai subțire, după uscare adăugați alt strat. Se mai poate adăuga și paie.
  2. Crăpături mici și multe – apare problema atunci când materialul este prea ud sau dacă materialul se usucă prea repede din cauza supraîncălzirii. Folosiți mai puțină apă și/sau tencuiți spre după masă, când nu e puternic soarele su încercați să umbriți suprafața. Nu uitați să umeziți puțin suprafața înainte de aplicarea tencuielii.
  3. Se exfoliază, cade tencuiala proaspăt aplicată, înainte sau după uscare – probabil nu ați umezit suprafața înainte de aplicarea tencuielii sau stratul este mult prea gros. Acolo unde este nevoie de strat gros, mai bine aplicați în două straturi mai subțiri.
  4. Nu se lipește bine de perete, erodează la atingere, după uscare – materialul nu are suficient liant. Adăugaâi var pastă. De exemplu la o roabă de material 2-3 lopeți de var pastă. Nu uitați că în cazul în care se adaugă var, se recomandă folosirea mănușilor sau a sculelor de mână
RSS
Follow by Email
YouTube
YouTube
LinkedIn
Share
WhatsApp
FbMessenger