Case din saci umpluți cu pământ

Case din saci umpluți cu pământ
 
Case din saci umpluți cu pământ

Construirea cu ajutorul sacilor de pamant (uneori numiti saci de nisip, sau earthbag) este atat veche cat si noua. Sacii cu nisip (earthbag) au fost mult timp folositi, in special de catre militari, pentru crearea de bariere puternice, pentru protectie sau pentru controlul inundatiilor. Aceleasi motive care fac sa fie buni pentru aplicatiile enumerate mai devreme, ii fac buni si pentru construirea de locuinte. Avand in vedere ca zidurile realizate cu saci de pamant (earthbag) sunt atat de masive, ele rezista la toate tipurile de vreme rea (rezistand chiar si la gloante) si deasemenea rezista si la calamitati naturale cum ar fi cutremure si inundatii. Cladirile realizate din saci de pamant (earthbag) pot fi ridicate simplu si rapid folosind materialele disponibile si cu putini bani.

Se pot refolosi multe feluri de saci, începând de la sacii de cafea, din fibre naturale, până la sacii din țesătură de polipropilenă. Cei din urmă sunt disponibili și noi, la un preț destul de mic, la centrele de materiale pentru controlul inundațiilor. Nader Khalili, care a fost un deschizător de drumuri pentru această tehnică la Institutul Californian de Artă și Arhitectură din Pământ (Cal-Earth), cumpără role de tuburi de polietilenă înainte de a fi tăiată și transformată în saci. Folosind tuburi de până la 9 metri lungime, el construiește domuri și arcade din saci de pământ, care s-au dovedit a fi rezistente la ploaie, inundații și cutremure. Pentru că sacii pot fi umpluți cu orice, începând de la nisip și prundiș până la sol greu, argilos, aceasta este o tehnică remarcabil de  versatilă și necostisitoare. Indiferent dacă folosești saci scurți sau lungi, umple-i la fața locului cu pământ puțin umezit, apoi închide gura sacului cu cuie, sau mai simplu, așează-i cap la cap așa încât să nu se poată deschide.

 

După finalizarea fiecărui rând, bătătorește-l cu picioarele, apoi  bate-l cu un mai – un proces mult mai ușor decât compactarea pământului din anvelope cu barosul. Pentru rezistență suplimentară la cutremure, așează fire continue de sârmă ghimpată pe post de „mortar“ între fiecare dintre rândurile de saci. Astfel, nu numai  că se previne alunecarea sacilor, ci se asigură și o armare care conferă întregii fundații rezistență la întindere, ajutând elementele construcției să rămână unite, ca un element unic.

Dezavantajele acestui sistem sunt in cea mai mare parte legate de durabilitate. Sacii din fbre naturale (deși nu sunt toxici și sunt în întregime confecționați din materiale regenerabile) se descompun dacă sunt expuși la umezeală. Sacii din polipropilenă,deși sunt imuni la putrezire, se dezintegrează rapid la lumină ultravioletă. Din fericire, este un plastic relativ „curat“,care se descompune în componente benigne. Protejarea sacilor cu un „ecran solar“ de noroi imediat după construire și apoi acoperirea lor cu tencuială de pământ sau de var ar trebui să împiedice degradarea datorată expunerii la soare.

Un alt motiv de îngrijorare este posibilitatea ca umiditatea să migreze prin țesătura sacului și să cauzeze expandarea și deplasarea solului argilos dinăuntru, sau să se întindă în sus.