Termoizolarea acoperișurilor

Sfaturi pentru termoizolarea acoperișurilor

Termoizolarea acoperișurilor
Termoizolarea acoperișurilor

În cele mai multe climate, acoperișul este cea mai importantă parte a unei clădiri care trebuie izolată termic. Acest lucru se datorează faptului că aerul cald se ridică și, în nopțile senine, suprafețele orizontale pierd rapid caldura radiantă în spațiul exterior. În anotimpul cald, izolația acoperișului salvează plafonul de la supraîncălzire și astfel  se evită crearea unui spațiu inconfortabil dedesubtul acestuia. Cele mai multe materiale pentru acoperiș nu sunt bune izolatoare împotriva căldurii sau frigului. Excepție fac paiele și stuful care asigură o bună izolație, la fel și vegetația vie care, în timpul verii, ajută la respingerea razelor solare și la dispersia căldurii. Materialele izolante industriale, in-clusiv fibra de sticlă și spuma rigidă, sunt periculoase pentru oamenii care le instalează și pentru cei care trăiesc înconjurați de ele, sunt transportate de la distanțe foarte mari și sunt realizate de către industriile poluante exploatatoare care trebuie boicotate. În cele ce urmează, ne vom concentra pe materialele de izolare netoxice. Din păcate,la acest moment există doar câteva materiale izolante naturale disponibile în comerț.

NOTĂ :

Informatiile de pe această pagină au fost preluate de la editura TEI. (TRADUCERI ECOLOGICE INDEPENDENTE) Vă încurajăm să descărcați toate fișierele traduse de acești oameni minunați. Puteți descărca AICI

La acoperișurile cu ferme, izolația poate fi așezată pur și simplu deasupra plafonului orizontal. În cazul acoperișurilor de tip catedrală, trebuie asigurată o bună adâncime de izolare, atât între căpriori cât și pe toată suprafața de deasupra lor. Uneori este posibil să faci izolații suplimentare deasupra căpriorilor, peste învelitoare, deși în acest caz ar putea să fie nevoie de o a doua structură care să susțină acoperișul.

Cât de multă izolație? 

Aici, pentru prima dată, reglementările locale de construcție pot fi de folos. Ai putea chiar să le depășești. Pentru cele mai multe climate, treizeci de centimetri de izolație sunt deajuns; în cazul zonelor celor mai reci, în care în mod regulat temperaturile ajung sub 18ºC, gândește-te la o izolare groasă de40-45 cm. Mai multe straturi de folie de aluminiu de uz casnic pot substitui mai mulți centimetri de izolare. Spuma de izolare rigidă este extrem de eficientă, deși are o mare cantitate de energie consumată încorporată, iar unele tipuri sunt foarte toxice. Un strat de spumă de 9 cm grosime oferă o izolație suficientă pentru climatele mai blânde.

Deasupra izolației, planifică să ai celpuțin 5 centimetri de spațiu de aerisire neîntrerupt, astfel încât circulația aerului să poată prelua în mod continuu orice condens aflat între izolație și acoperiș. Ventilația va ajuta de asemenea la menținerea unei temperaturi joase a plafonului când soarele este puternic. Izolația umezită nu mai e la fel de bună și poate putrezi structura sau plafonul de mai jos, sau poate distruge întregul sistem dacă devine prea grea. Întreține regulat acoperișul și repară orice fisuri imediat ce apar. Protejează izolația de rozătoarele care se cuibăresc acolo. Materialele izolante organice, cum ar fi lâna și paiele, sunt de asemenea vulnerabile la insecte sau alte animale. Pentru a evita aceste probleme folosește un strat dublu de rețea de sârmă peste orificiile de ventilație ale acoperișului: un strat fin pentru insecte, iar altul mai solid pentru șoareci. Unul dintre cele mai puțin toxice ma-teriale de izolare disponibil comercial este „celuloza în fulgi“, făcută din hârtie reciclată, mărunțită și tratată ignifug. Este o utilizare bună dată ziarelor vechi și este ușor de obținut și instalat. De obicei, se închiriază o mașină (sau magazinele de materiale de construcție ți-o închiriază gratuit atunci când cumperi o cantitate mai mare de material izolant) care sparge blocurile comprimate de celuloză și apoi le suflă printr-un furtun lung. Poți introduce materialul izolant după ce acoperișul și plafonul sunt realizate, lăsând o gaură suficient de mare pentru a trece furtunul prin ea. Fulgii de celuloză suflați vor umple cavitatea complet, iar după ce se vor așeza vor lăsa un spațiu de aerisire în partea de sus.

Alte materiale izolante sănătoase sunt vata de bumbac, cânepa și lâna, care se instalează la fel ca mai toxica vata minerală. Folia de aluminiu, deși este produsăi ndustrial, este ușoară, durabilă, ușor accesibilă și destul de ieftină. Folia de aluminiu nu este un atât de bun izolator pe cât este ca reflector; ea deviază căldura la fel cum deviază lumina. Un singur strat de folie poate reflecta 95% din căldura radiantă. De aceeea, fibra de sticlă și izolațiile cu spumă sunt adesea căptușite cu folie lucioasă. Montează unul sau mai multe straturi de folie de alu-miniu cu partea lucioasă spre cameră pentrua reține căldura (aceasta va fi eficientă, chiar dacă se află ascunsă deasupra plafonului,cu condiția să existe un strat tampon de aer pe partea dinspre cameră) sau spre cer, sub acoperiș, pentru a reflecta căldura soarelui. Dacă ești pregătit pentru a-ți face propria izolație, ai mai multe opțiuni bune. Izolația este de fapt o rețea de mici pungi conținînd aer, astfel încât orice material uscat care să rețină aer în interior va fi potrivit. Poți încerca o mulțime de alte lucruri – cum ar fi conuri de pin, mușchi uscat, rumeguș, talaș, burete de la mobilier vechi, saci de dormit și haine. Rumegușul și tala-șul de la unele tipuri de lemn cum ar fi cedrul, sequoia și tisa de Pacific sunt imune la paraziți. Atunci când izolezi cu orice materie vegetală, ține cont de pericolul de incendiu și ai grijă la mucegai.