Skip to content
Home » Fundația caselor naturale

Fundația caselor naturale

O fundație este substructura din zidărie durabilă pe care se sprijină o construcție. Scopul ei este să țină baza pereților ridicate deasupra oricărei infiltrații posibile, să asigure integritatea construcției în cazul alunecărilor de teren și a cutremurelor și uneori, în cazul terenurilor moi, inconsistente șiporoase, să distribuie în mod egal greutatea construcției pe o suprafață cât mai mare.

Majoritatea fundațiilor convenționale includ atât o talpă a fundației, o bază lată, solidă, care distribuie greutatea construcției pe o suprafață mai mare cât și un soclu, care ridică baza peretelui  asigurând distanțarea de sol. Pentru că pereții  caselor din pământ (ex. cob) sunt groși și monolitici, ei pun o încărcare uniformă, deci disiparea greutății pe o talpă de fundație suplimentară este de obicei de prisos. În loc de talpă, construim de obicei un șanț de drenaj care combină funcția de preluare a greutății construcției cu funcția de drenaj. Un sistem de drenaj simplu elimină simultan problemele legate de îngheț, de umezeală, de podele umede, de tensiunea argilei care „intră la apă“, amenințând să dezintegreze casa, și tot felul de probleme cum ar fi putregaiul, mucegaiul, ciupercile, fără a mai pune la socoteală inundațiile minore. 

Soclul este acea porțiune a unei fundații  care este situată deasupra pământului. Soclurile pot fi construite din orice material geologic rezistent, cum ar fi piatra, cărămida arsă, betonul sau poate sol-ciment.Fundațiile cu perimetru continuu ale caselor obișnuite sunt din beton, deseori cu un radier sau planșeu general. Din rațiuni economice și ecologice,constructorul proprietar probabil că va prefera să evite o parte din cei 45 de metri cubi de beton care sunt de obicei necesari pentru o casă nouă. Oricum, pe pantele instabile și în zonele activseismice, este foarte indicat să se toarne o centură continuă de beton armat deasupra șanțului de drenaj, ca bază pentru soclu.Pentru construcția unei case naturale, soclul trebuie să fie înalt până la cel puțin nivelul genunchiului (cel puțin 45 de centimetri) deasupra terenului înconjurător construcției și lat de o mână (în jur de 16 de centimetri) deasupra pardoselii finite. Această înălțime menține peretele ferit atât de apa care se poate scurge de pe streșini sau de la burlanele neetanșate, cât și de posibilele inundații cauzate de instalațiile de canalizare interioare. Anumite case tradiționale englezești au un soclu de piatră mult mai înalt, până la 1 sau 1,35 metri, iar în anumite cazuri chiar de 2,6 metri. Aceasta se construia probabil pentru a proteja casa de precipitații torențiale sau de vitele care se frecau de ziduri, sau pur și simplu pentru că oamenii au preferat aspectul și durabilitatea pietrei, dar nu au avut destulă ca să termine întreaga casă.

Noi încercăm să evităm fundațiile turnate în întregime din beton, care sunt standardul universal în industria construcțiilor.În profida (sau mai degrabă din cauza) multiplelor sale proprietăți folositoare, betonul poate fi privit ca un dezastru de proporții colosale pentru mediu. Betonul este surclasat doar de apă în clasamentul mondial al celor mai consumate substanțe: puțin peste o tonă de beton, anual,pentru fiecare ființă umană de pe planetă. Cuptoarele de ciment eliberează cantități enorme de dioxid de carbon și contribuie masiv la efectul de seră. Pentru fabricarea cimentului se consumă foarte multă energie, la fel și pentru transport. Pentru că adeseori în cuptoare se folosesc pentru ardere deșeuri toxice, cimentul poate conține PCB4, dioxine și metale grele, dintre care unele ar putea fi eliberate în casa ta. Multe părți ale planetei par să fie prinse în ghearele monstrului de beton, transformând rapid tot ce este verde și viu într-un pustiu gri, fără viață. Dat fiind că betonul este practic indestructibil, felul în care se vor descurca generațiile viitoare cu cantitățile enorme pe care le lăsăm moștenire va fi o dramă care va continua să se desfășoare timp de multe milenii. Poate că viitorul va fi plin de fundații și ziduri din urbanit.Cel mai mare neajuns al fundațiilor de piatră este instabilitatea lor în timpul cutremurelor și a mișcărilor solului. Între fiecare două pietre există o îmbinare care crapă și se desface sub tensiune. În zonele cu risc seismic, aplicarea din abundență a mortarului de ciment poate preveni dislocarea zidului. Împinsă la extrem, soluția conduce la un zid din beton placat cu pietre pentru aspectul vizual.

Fundații alternative

Fundațiile de piatră și fundațiile de beton armat au fiecare neajunsurile lor, așa cum au fost menționate mai sus. Până acum,fundațiile au primit mai puțină atenție din partea mișcării pentru construcții naturale, însă acum este momentul potrivit pentru experimente și cercetare. Anvelopele uzate umplute cu pământ compactat și sacii umpluți cu pământ sunt două tipuri inovatoare de fundații care poate cănu sunt „naturale“, însă par să fie adecvate pentru construcțiile de cob în anumite circumstanțe

Anvelopele umplute cu pietriș : 

 În ultimii ani s-a experimentat destul de mult folosirea anvelopelor reciclate ca material de construcții. Arhitectul Michael Reynolds din New Mexico a elaborat un concept de locuință numit „Earthship“ [earth – pământ, ship – navă], care folosește anvelope umplute cu pământ compactat pentru cea mai mare parte a pereților exteriori. Aceste locuințe sunt în general adâncite în coasta unui deal sau sunt adâncite în pământ, ceea ce le face mai adecvate pentru climatele uscateCa să faci o fundație pentru o casă naturală, ai nevoie doar de două sau trei rânduri de anvelope, clădite peste un șanț cu pietriș pentru drenaj sau etanșate la partea inferioară cu un material hidroizolant, pentrua împiedica umezeala să urce în umplutura anvelopelor. Anvelopele se așează una lângă alta, astfel încât să se atingă,apoi fiecare anvelopă este umplută cu pământ ușor umed, bătătorindu-l cu un baros. O anvelopă de mărime medie va înghiți cam 130 de kilograme de pământ. Al doilea rând de anvelope, așezate între țesut, la fel ca și cărămizile, urmărește forma rândului de sub el. Fundațiile din anvelope umplute cu pământ compactat sunt, probabil, stabile și durabile. Se consideră că au o rezistență seismică mare pentru că, în timpul cutremurelor, pot să se zgâlțâie puțin, însă revin la locul lor.Din păcate, cu toate avantajele lor, se pare că fundațiile din anvelope umplute cu pământ compactat au la fel de multe dezavantaje. Cel dintâi este munca pentru umplerea lor, care este istovitoare. O persoană puternică poate umple o anvelopă în,  să zicem, o oră de bătucire continuă și cei mai mulți dintre noi suntem epuizați și descurajați după umplerea unei singure anvelope. Anvelopele au diametrul inutil de mare pentru un soclu și poate fi dificil de găsit o soluție elegantă pentru lățimea suplimentară. Mărimea și forma lor îți limitează controlul asupra formei și fluidității întregii clădiri. Totodată, poate fi destul de dificil să convingeți materialele pe bază de argilă cum sunt cobul și tencuielile de pământ să adere la cauciuc.  Mulți sunt îngrijorați, de asemenea, de efectele pe care posibilele emanații de gaze din cauciucul anvelopelor le au asupra sănătății.

Saci umpluți cu pietriș :  

Sacii umpluți cu pământ compactat prezintă majoritatea avantajelor anvelopelor, cu mai puține probleme. Astfel se pot refolosi multe feluri de saci, începând de la sacii de cafea, din fibre naturale, până la sacii din țesătură de polipropilenă. Cei din urmă sunt disponibili și noi, la un preț destul de mic, la centrele de materiale pentru controlul inundațiilor. Nader Khalili, care a fost un deschizător de drumuri pentru această tehnică la Institutul Californian de Artă și Arhitectură din Pământ (Cal-Earth), cumpără role de tuburi de polietilenă înainte de a fi tăiată și transformată în saci. Folosind tuburi de până la 9 metri lungime, el construiește domuri și arcade din saci de pământ, care s-au dovedit a fi rezistente la ploaie, inundații și cutremure. Pentru că sacii pot fi umpluți cu orice, începând de la nisip și prundiș până la sol greu,argilos, aceasta este o tehnică remarcabil de versatilă și necostisitoare. Indiferent dacă folosești saci scurți sau lungi, umple-i la fața locului cu pământ puțin umezit, apoi închide gura sacului cu cuie, sau mai simplu, așează-i cap la cap așa încât să nu se poată deschide. După finalizarea fiecărui rând, bătătorește-l cu picioarele, apoi batel cu un mai un proces mult mai ușor decât compactarea pământului din anvelope cu barosul. Pentru rezistență suplimentară la cutremure, așază fire continue de sârmă ghimpată pe post de „mortar“ între fiecare dintre rândurile de saci. Astfel, nu numai  că se previne alunecarea sacilor, ci se asigură și o armare care conferă întregii fundații rezistență la întindere, ajutând elementele construcției să rămână unite, ca un element unic. Dezavantajele acestui sistem sunt în cea mai mare parte legate de durabilitate.Sacii din fibre naturale (deși nu sunt toxici și sunt în întregime confecționați din materiale regenerabile) se descompun dacă sunt expuși la umezeală. Sacii din polipropilenă, deși sunt imuni la putrezire, se dezintegrează rapid la lumină ultravioletă; din fericire, polipropilena este un plastic relativ „curat“,care se descompune în componente benigne. Protejarea sacilor cu un „ecran solar“ de noroi imediat după construire și apoi acoperirea lor cu tencuială de pământ sau de var ar trebui să împiedice degradarea datorată expunerii la soare. Un alt motiv de îngrijorare este posibilitatea ca umiditatea să migreze prin țesătura sacului și să cauzeze expandarea și deplasarea solului argilos dinăuntru, sau să se întindă în sus, ajungând să satureze baza zidului din cob de exemplu. În nord-vestul ploios al Californiei, unde sacii de pământ sunt atrăgători datorită rezistenței la cutremure, am adoptat abordarea următoare. În primul rând amenajez un șanț cu pietriș pentru drenaj și mă asigur că drenează bine. Peste șanțul umplut, așez unul, sau de preferat două rânduri de saci umpluți cu prundiș (preferabil pietre rotunjite de cam 4 centimetri sau mai mici, deși merge și cu piatră concasată), creând astfel deasupra nivelului solului o extensie a suportului din șanțul de drenaj. Dacă se dorește o înălțime mai mare, pot fi adăugate rânduri suplimentare de saci umpluți cu pământ. Pentru îmbunătățirea îmbinării dintre sacii netezi și cob, se înfig în șirul din vârf țăruși de lemn solizi. Cu toate că ne entuziasmează costul scăzut, rapiditatea și ușurința construirii fundațiilor în acest sistem, durabilitatea pe termen lung și rezistența la apă rămân încă nedovedite.

Fiecare dintre aceste sisteme de fundații, deși sunt promițătoare în anumite circumstanțe, au neajunsuri serioase. Se pare că încă suntem departe de descoperirea unei fundații durabile, netoxice, rezistente la cutremure, care să poată fi asamblată cu ușurință din materiale disponibile local. O abordare a acestei probleme este adoptarea unui program de cercetare riguroasă și activă, încercând sisteme și combinații noi de materiale în speranța dezvoltării unui sistem de fundații la fel de puternic și sănătos ca piatra, la fel de rezistent la cutremur ca betonul armat și la fel de ușor de construit ca sacii de pământ. Altă opțiune ar fi să călcăm pe urmele strămoșilor noștri de pe cea mai mare parte a planetei și să renunțăm la țelul de a avea o casă care să reziste peste veacuri, lăsând casele noastre să se deterioreze și să se întoarcă pașnic, la câteva generații, în pământul din care au fost plămădite, fără să lase în urmă dărâmături urâte și toxice.

RSS
Follow by Email
YouTube
YouTube
LinkedIn
Share
WhatsApp
FbMessenger