Poti construi si singur o casă. Nu e greu!
Toate viețuitoarele de pe Pământ, din instinct, își pot construi singuri bârlogul, vizuina, cuibul sau casa. Urșii își caută un bârlog, vulpea își sapă vizuina sub pământ, păsările își fac cuib iar oamenii își construiesc case. Indiferent de denumirea acestora, este locul unde se adună familia, este locul unde ne retragem de ploi, sau la umbră, este locul unde ne apărăm de inamici, este locul unde ne simțim în siguranță, este ACASĂ!
Cele mai bune exemple sunt păsările! Așa cum ele își construiesc singure cuibul, fără să zboare în alte țări pentru materiale, așa cum își repară ele cuibul cu materialele care le găsesc tocmai sub cuib sau cel puțin foarte aproape și OMUL ar trebui să gândească la fel. Cum spuneam la început, OMUL, din instinct, poate să-și construiască singur un adăpost. Până relativ de curând, eram cu toții conservatori. Doar cu câteva generații în urmă, cei mai mulți dintre strămoșii noștri trăiau în societăți tradiționale în care utilizarea resurselor era aproape de sustenabilitate. Înaintașii noștri nu își duceau viața în mod „urât, brutal și scurt”. Zilele lor erau pline de muncă chibzuită, iar obiectele lor erau mai puține, mai rezistente și prețuite.Culturile tradiționale care au supraviețuit până în zilele noastre rămân mult mai apropiate de Natură decât este posibil în orice societate industrială de consum. Ele practică încă înțelepciunea străveche care se dezvoltă în societăți în care nu au existat surplusuri de resurse. Putem învăța multe de la ele despre cum să construim și cum să gândim despre un loc.
Ce avem de învăţat de la culturile tradiţionale?
Nu construi mai mare decât ai absolut nevoie
Cele mai multe culturi tradiționale au construit modest, cu excepția fortificațiilor, a locurilor de adunare pentru ceremonii sau a monumentelor religioase.
Foloseşte orice materiale sunt la îndemână, formează-ţi arhitectura în funcţie de ele.
În loc să transporte materiale grele pe distanțe lungi, de obicei, în culturile tradiționale, se construiau case stabile cu piatră sau pământ luate chiar de sub picioarele lor.
Ia în calcul avantajele clădirilor alipite şi unite.
Ocupă mai puțin spațiu și sunt mai ușor de încălzit și de răcit. Funcționează mai bine și se simt mai bine. Încurajează cooperarea și comunitatea. Este greu să fi un individualist aprig dacă ai o casă cuibărită aproape de membrii familiei și de vecini.
Nu dărâma niciodată o clădire locuibilă dacă o poţi modifca sau îi poţi adăuga ceva pentru noi destinaţii
Istoria tangibilă a clădirilor vechi este esențială pentru noua utilizare. Fantomele se află acolo pentru a ne ura bunvenit. Lasă construcția să poarte istoria tuturor celor care s-au folosit de ea, marcată de schimbările pe care aceștia le-au făcut. Trecutul poate vorbi dintrun prag din piatră tocit de secole de pașii care au călcat pe el sau din înălțimea copiilor în creștere însemnată și datată pe un toc de ușă străvechi.
Ia materiale din clădirile abandonate.
De exemplu, o casă din piatră din secolul al XVIII-lea din Anglia conținea blocuri din gresie sculptate și fasonate luate dintr-o biserică ruinată care fuse-se arsă de Henric al VIII-lea. Lăcașul de cult fusese construit în secolul al XIII-leacu piatră extrasă de romani pentru o vilă care fusese apoi abandonată pentru șaptesute de ani. De asemenea, mare parte din vechiul Cairo a fost construită cu piatra care placa piramidele. Materialele bune sunt și mai bune pentru că au experiență
Acceptă şi încurajează descompunerea firească a materialelor naturale.
Bine gestionată, descompunerea poate fi foarte elegantă. Castelele ruinate sunt „pitorești“, însă rulotele care se deteriorează sunt oribile.
Înţelege că liniile drepte, suprafaţele plate şi unghiurile drepte sunt costisitoare din punct de vedere ecologic.
La fel și cheltuielile pentru o singură culoare ori textură sau orice geometrie mecanizată. Natura va sabota neîncetat orice încercare de a introduce monotonia și consecvența, așa că dacă încerci să le impui, înțelege că există penalizări în termeni de construcție și de întreținere. Remodelarea naturii costă energie și,de obicei, are ca rezultat o pierdere a rezistenței structurale și a durabilității, așa cum se înâmplă atunci când tăiem bușteni în cherestea paralelipipedică, pierzând rezistența dată de geometria lor înnăscută.
Creează locuri calde, răcoroase ori uscate acolo unde le sunt necesare oamenilor
Nu trebuie să încălzești/răcești întreaga structură. Oamenii, nu clădirea, sunt cei care vor să le fie cald sau răcoare. Casei nu îi pasă.
Putem imita felul în care casele oamenilor din trecut se confundă cu peisajul, chiar dacă potbfi complet diferite între ele. (Prin contrast, ale noastre strigă după atenție, deși sunt deseori identice)
Construieşte treptat, pe măsură ce îţi permiţi, fără a împrumuta bani.
Începe cu ceva mic. Adaugă doar atunci când ai nevoie și îți permiți.
Decorează-ţi casa pe măsură ce o construieşti.
Zonele principale pe care să le înfrumusețezi includ proiecții, intrări și alte puncte de interes. Decorează cadrele de ușă, mai ales în partea superioară. Capetele coamei acoperișului, cel mai înalt punct vizual, vatra, pereții la nivelul ochiului și colțurile.
Implică întreaga familie în construirea casei
În culturile tradiționale, este un lucru obișnuit să vezi copii mici care abia merg cărând materiale de construcții, râzând cu gura până la urechi pentru că sunt implicați, pentru ceea ce realizează și pentru că li se încuviințează acestea.
Nu încerca idei noi şi complexe peo clădire în care vei locui
Exersează pe adăposturile pentru animale, zidurilecurții și așa mai departe. Fii conservator în felul în care proiectezi și construiești șifă ceea ce știi să faci bine.
Construieşte astfel încât să te bucuri de ritmurile primare, de formele, procesele şi perioadele de timp ale Naturii
Oamenii din culturile tradiționale respectă tiparele naturale zilnic în tot ce fac.
Nu cumpăra niciodată nimic nou dacă poţi refolosi ceva vechi, dacă poţi împrumuta de la altcineva, îţi poţi face singur sau, ca ultimă variantă, cumpără la mâna a doua
Oamenii din perioada preindustrială construiau bucurându-se de fiecare parte a muncii. Nu este o goană pentru a respecta termenul limită. Nu există deosebire între artă, muncă, meditație și educație. Oamenii din culturile tradiționale obișnuiesc să facă totul cu grijă și atenție. Fac totul cât de bine pot